Preavizul

Apr
2014
01
Preavizul

Trăim într-o societate aflată în permanentă schimbare. Fiecare modificare are un efect, pozitiv sau negativ, direct sau indirect asupra noastră. În ceea ce privește piața muncii, pentru a ne asigura un minim de protecție, încetările contractelor individuale de muncă trebuie să fie anunțate din timp astfel încât fiecare parte, atât angajatul cât și angajatorul, să aibă o anumită perioadă la dispoziție fie pentru a găsi un nou loc de muncă fie pentru a înlocui capitalul uman pierdut.

            Preavizul reprezintă perioada de timp în care o parte comunică celeilalte părti intentia de a înceta contracul de muncă.

Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să își producă toate efectele. Perioada de preaviz se suspendă în cazul în care contractul individual se suspendă, mai puțin în cazul absențelor nemotivate ale salariatului. În cazul unui șomaj tehnic, perioada de preaviz nu este cuprinsă în perioada șomajului tehnic.

Așa cum spuneam mai sus salariatul trebuie să fie notificat în privința concedierii cu un anumit timp înainte în așa fel încât el să aibă timp să caute un alt loc de muncă. Există, totuși, situații în care preavizul nu se acordă și mai există și concedieri care nu trebuie să fie preavizate.

Nu este necesară preavizarea în cazul concedierii disciplinare, în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile și în cazul în care salariatul se află în perioada de probă.

Preavizul devine obligatoriu în cazul concedierii pentru inaptitudine fizică și/sau psihică, în cazul concedierii pentru necorespundere profesională și pentru concedierea din motive care nu țin de persoana salariatului.

Preavizul nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare pentru concedierile în baza art. 61 lit. c și d, art. 65 și art. 66 (inaptitudine fizică și/sau psihică, necorespundere profesională, desființarea locului de muncă, concediere colectivă). De la această regulă fac excepție persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. d care se află în perioada de probă.

Salariatul nu poate renunța la dreptul la preaviz. Pe durata preavizului salariații au obligația de a-și respecta atribuțiile și obligațiile. Dacă, pe durata preavizului, salariatul nu se mai prezintă la muncă fără acordul angajatorului  el poate fi concediat disciplinar pentru absențe nemotivate.

În cazul demisiei salariatul datoreaza preaviz angajatorului pentru ca acesta din urmă să aibă suficient timp la dispoziție să găsească un înlocuitor sau să redistribuie sarcinile care îi reveneau salariatului care demisionează. Preavizul nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariații cu funcții de execuție sau mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariații cu funcții de conducere.

Preavizul se notifică în scris cu specificarea clară a perioadei acordate și a datei la care încetează contractul de muncă, inclusiv a motivului pentru care contractul individual de muncă încetează.