Concediul fara plata

Mai
2014
15
Concediu fara plata

Contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părților, conform art. 54 din Codul Muncii, pentru concedii fără plată pentru studii sau interese personale. Durata acestui concediu se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil (contractul colectiv de munca unic la nivel național nu mai există, se va ține cont de CCM la nivel de ramură de activitate, de grupuri de unități sau doar de unitate) sau prin regulamentul intern.

Pentru salariații bugetari, concediul fără plată este reglementat prin H.G. 250/1992, republicată în M.O. 93/17.05.1995.

Concediul fără plată nu generează vechime în muncă și nici stagiu de cotizare în sistemele de asigurări sociale. Vechimea în muncă este reprezentată doar de perioadele de muncă prestată în baza unui contract individual de muncă activ.

Există, însă, și câteva excepții de la această regulă.

În primul rând concediul fără plată acordat pentru formare și perfecționare profesională reprezintă vechime în muncă. Totuși această perioadă nu se asimilează stagiilor de cotizare pentru că acestea se fundamentează pe principiul contributivității, ori, în cazul unui concediu fără plată, contribuțiile către bugetele de stat sunt zero.

În OUG 148/2005 modificată și completată prin OUG 44/2006 este reglementat faptul că, pentru a stabili cele 12 luni de venituri salariale impozabile, intră și concediul fără plată pentru formare și perfecționare profesională din inițitiva angajatorului sau la care acesta și-a dat acordul.

Un alt caz este cel al concediului pentru creștere copil fără indemnizație.

Acest tip de concediu se acorda integral, in baza certificatului de nastere al copilului, fara indemnizatie, timp de 3 luni. Poate fi solicitat oricand pana la implinirea varstei de 2 ani a copilului sau de 3 ani a copilului cu handicap.

Durata concediului fără plată pentru sectorul privat nu poate depăși prevederile contractului colectiv de muncă.

Pe durata concediului fără plată, dacă se consiferă a fi necesar, angajatorul poate încadra o altă persoană, încheind cu aceasta un contract individual de muncă pe durată determinată.